Statuia Parașutiștilor

STATUIA PARAȘUTIȘTILOR Paraşutiştii militari şi-au găsit la Buzău un spaţiu propice de dezvoltare şi consacrare a conceptului de trupe aeropurtate, prin transferarea aici, în 1951, a Batalionului de Paraşutişti reînfiinţat la 1 noiembrie 1950, pe lângă Centrul de Instrucţie al Aviaţiei de la Tecuci. Unitatea, continuatoare a tradiţiilor primei unităţi de paraşutişti înfiinţată în 1941, a fost, până în 1980, singura unitate de paraşutişti din armata română, aici instruindu-se zeci de contingente, pregătind, de-a lungul existenţei, pentru armata română, mii de tineri militari capabili să îndeplinească misiuni de mare importanţă, risc şi curaj. Buzăul s-a consacrat, astfel, ca „leagăn al paraşutismului militar românesc”, fiind, până în 1980, singura unitate de profil din armata română. De aici au plecat, echipate cu spiritul şcolii curajului de la Buzău, vlăstarele celorlalte trei regimente de paraşutişti înfiinţate în 1980 la Caracal, Boteni şi Câmpia Turzii, Tot aici, în cadrul unităţii, a luat fiinţă, la 1 februarie 1958, prima companie cu destinaţie specială, cea care avea să devină, peste mai mulţi ani, primul batalion de cercetare în dispozitivul inamicului prin paraşutare, unitate care a adus Buzăului un plus considerabil de imagine şi relevanţă militară. Trebuie adăugat şi faptul că în Cazarma Paraşutiştilor din Crângul Buzăului s-au derulat, de-a lungul vremii, diferite forme de învăţământ militar de specialitate, specific paraşutiştilor şi cercetaşilor în adâncimea dispozitivului inamic, culminând cu înfiinţarea, la 1 iulie 1986, în cadrul Regimentului 60 Paraşutişti „Băneasa-Otopeni”, a Cursului de pregătire cadre paraşutişti, prima structură de învăţământ militar specifică acestei arme. Aceasta avea să devină, după 1990, Centrul de Instrucţie al Paraşutiştilor, ulterior Şcoala de Aplicaţie pentru Paraşutişti şi, până în anul 2008, Şcoala de Aplcaţie a Forţelor pentru Operaţii, după care a fost redimensionată ca centru de instrucţie pentru mai multe specialităţi militare care au ca specific paraşutismul militar. Statuia Paraşutistului este opera artistului plastic Manole Gabriel, cel care a înființat, Tabăra de sculptură de la Năieni, județul Buzău, şi a fost realizată cu contribuţia materială substanţială a domnului Nicolae Roşca, militar cercetaş în rezervă, şi sprijinul paraşutiştilor şi cercetaşilor militari în rezervă şi în retragere din garnizoana Buzău.

THE PARATROOPERS’ STATUE The military paratroopers found, in Buzău, a suitable space for the development and consecration of the concept of airborne troops, by transferring here, in 1951, the Paratrooper Battalion, re-established on the 1st of November 1950 next to the Aviation Training Center in Tecuci. The unit, continuing the traditions of the first paratrooper unit established in 1941, was, until 1980, the only paratrooper unit in the Romanian army. Tens of contingents were trained here, preparing, throughout its existence, for the Romanian army, thousands of young soldiers capable of carrying out missions of great importance, risk and courage. Buzău thus established itself as the "cradle of Romanian military parachuting", being, until 1980, the only profile unit in the Romanian army. Thanks to the paratrooper unit in Buzău, the foundations were laid for the other three paratrooper regiments established in 1980 at Caracal, Boteni and Câmpia Turzii, all equipped with the courageous spirit of those trained in Buzău. Also here, within the unit, on the 1st of February 1958, the first company with a special purpose was created, the one that would become, several years later, the first battalion of reconnaissance behind enemy lines by parachuting, a unit that greatly increased Buzău’s image and military relevance. It should also be added that in the Paratroopers Barracks in Crângul Buzăului, over time, various forms of specialized military education specific to paratroopers and scouts in the depths of the enemy's formation took place, culminating in the establishment, on the 1st of July 1986, within the 60th Paratroopers’ Regiment "Băneasa-Otopeni", of the Paratroopers’ Cadre Training Course, the first military education structure specific to this weapon. It would become, after 1990, the Paratroopers Training Center, later the Paratroopers Application School and, until 2008, the School for the Application of Special Operation Forces, after which it was resized as a training center for several military specialties whose specialty is military parachuting. The Paratroopers’ Statue is the work of the plastic artist Manole Gabriel, the one who founded the Sculpture Camp in Năieni, Buzău county, and it was made with the substantial material contribution of Mr. Nicolae Roşca, military scout in reserve, and the support of paratroopers and military scouts in reserve and retreating from the Buzău garrison.

LA STATUE DES PARACHUTISTES Les parachutistes militaires ont trouvé à Buzău un lieu propice au développement et à la consécration du concept de troupes aéroportées, en transférant ici, en 1951, le Bataillon de parachutistes rétabli le 1er novembre 1950, à côté du Centre d’Instruction Aéronautique de Tecuci. L’unité, poursuivant les traditions de la première unité de parachutistes créée en 1941, a été, jusqu’en 1980, la seule unité de parachutistes de l’armée roumaine, des dizaines de contingents y furent formés, préparant, tout au long de son existence, pour l’armée roumaine, des milliers de jeunes soldats capables d’accomplir des missions de grande importance, de risque et de courage. Buzău s’est ainsi imposé comme le « berceau du parachutisme militaire roumain », étant, jusqu’en 1980, la seule unité spécialisée de l’armée roumaine. C’est ici qu’avaient les racines, dotés de l’esprit de l’école du courage de Buzău, les descendant des trois autres régiments de parachutistes créés en 1980 à Caracal, Boteni et Câmpia Turzii. C’est ici également que le 1er février 1958 a été créée, au sein de l’unité, la première compagnie à but spécial, celle qui deviendra, quelques années plus tard, le premier bataillon de reconnaissance des dispositifs ennemis par parachutage, une unité qui a apporté à Buzău plus d’image et une pertinence militaire considérables. Il convient également d’ajouter que dans la Caserne des Parachutistes de Crângul Buzăului, au fil du temps, diverses formes d’enseignement militaire spécialisé, spécifiques aux parachutistes et aux éclaireurs qui devaient entrer dans les profondeurs du dispositif ennemi, ont eu lieu, aboutissant à la création, le 1er juillet 1986, au sein du 60e Régiment de Parachutistes « Băneasa-Otopeni », du Cours de Formation des Cadres Parachutistes, la première structure d’enseignement militaire spécifique à cette arme. Il deviendra, après 1990, le Centre de Formation des Parachutistes, plus tard l’École d’Application pour Parachutistes et, jusqu’en 2008, l’École d’Application des Forces pour les Opérations, après quoi il a été redimensionné en centre de formation pour plusieurs spécialités militaires ayant comme caractéristique le parachutisme militaire. La statue du Parachutiste est l’œuvre de l’artiste visuel Manole Gabriel, celui qui a fondé le Camp de Sculptures à Năieni, département de Buzău, et elle a été réalisée avec l’importante contribution matérielle de M. Nicolae Roşca, militaire éclaireur en réserve, et le avec le soutien des parachutistes et des militaires éclaireurs en réserve et en retraite de la garnison de Buzău.