Spitalul Gârlași

SPITALUL GÂRLAŞI Spitalul Gârlași din Buzău este cea de-a treia unitate medicală înfiinţată în Țara Românească. La momentul apariţiei sale era aşezat aproape de prundul râului Buzău, în comuna Gârlași, devenită apoi mahalaua Gârlași de la periferia orașului. Actul de înființare aparține paharnicesei Maria Minculescu (născută Mănăilă), care prin testamentul său, datat 21 aprilie 1792, cerea să se termine și să se doteze „Spitalul de săraci bolnavi pe moșia Gârlași ... și pururea să aibă dohtor și un gerah (farmacist n.n.) cu leafă și dohtorii și oameni trebnincioși de poslușania (îngrijirea n.n.) bolnavilor, dându-li-se și mâncare lor și alte trebuincioase.” Actul testamentar a fost întărit la 9 august 1792 de domnitorul Mihai Constantin Șuțu, care prin hrisovul său recunoștea pentru prima dată, oficial, existența Spitalului Gârlași, al treilea spital din țară după Colțea (1702) și Pantilimon (1750) din București. Aşadar „Minculeasa” a construit pe moșia sa iniţial o biserică, „Biserica Constantin și Elena”, așezământ care dăinuie și astăzi și un spital, care, deși nu a avut viață lungă din cauza moștenitorilor, a lăsat numele Gârlași actualului spital de boli infecțioase. Spitalul avea două camere „mici și mărunte” ce erau în incinta Bisericii înconjurată de ziduri înalte, ale căror urme se mai văd și astăzi. Zidurile despărțeau așezământul de vecinătatea robilor de pe moșie și grădinile bulgarilor, irigate de Iazul Morilor, loc peste care, conform tradiției era trecătoare de lupi. Primii medici menționați au fost un italian și un austriac – coleg de școală cu doctorul Caracaș Constantin de la Buzău, iar pe la 1817 aflăm de „dohtorul spitalului – Gheorghe Caliarh”. Acesta a fost începutul de tradiție spitalicească la Buzău. În anul 1805 spitalul a fost ocupat de către trupele ruseşti, iar după plecarea acestora a rămas multă vreme închis. A fost redeschis de către episcopul Chesarie în 1825, iar trei ani mai târziu a fost din nou ocupat de către trupele ruseşti. Familia Hrisoscoleu, cea care administra moşia Gîrlaşi a neglijat întreţinerea acestui spital, acesta, din lipsă de venituri, fiind mai mult închis. Intervenţia unor fruntaşi buzoieni pe lângă autorităţile judeţului au făcut ca domnitorul Gheorghe Bibescu să ordone, la 5 februarie 1845, redeschiderea spitalului şi reintrarea în posesia averilor cu care fusese înzestrat de fondatoarea sa, Maria Minculeasa. Disputa dintre municipalitate şi familia Hrisoscoleu pe seama averii spitalului a durat mai mulţi ani, lucru care s-a răsfrânt în continuare asupra stării spitalului, rămas mic şi insalubru, insuficient pentru nevoile medicale ale orăşenilor. Acest lucru a determinat epitropia spitalului să cumpere în 1852 un alt imobil, mult mai spaţios, respectiv casele lui Costache Musceleanu, care aveau şi o grădină mare. După mai multe cheltuieli făcute pentru repararea acoperişului şi a unor clădiri anexe, în 1856 Spitalul Gîrlaşi a început să funcţioneze în noul local, vechea clădire din curtea bisericii Gârlași fiind la acea dată ruină. La 17 noiembrie 1869 dr. George Angelescu a fost numit medic al oraşului Buzău, funcţie pe care o va îndeplini până în 1898, timp în care a deservit şi Spitalul Gârlaşi, fiind decorat pentru activitatea sa cu Ordinul “Steaua României”, în grad de cavaler. În Războiul de Independenţă (1877-1878) Spitalul Gârlași a fost amenajat ca spital militar, cu 40 de paturi. A urmat o lungă perioadă de timp în care spitalul a fost administrat de Episcopia Buzăului, dar care nu s-a îngrijit de buna funcţionare a acestuia, motiv pentru care, în 1900 spitalul a fost trecut definitiv în administrarea Primăriei Buzău. Spitalul avea atunci numai 20 de paturi. Primăria a acoperit datoriile mari ale spitalului, a continuat lucrările de construcţie şi dotare și, la 8 decembrie 1907 noul local al spitalului „Maria Minculeasca" Gârlaşi a fost inaugurat. Acum avea 3 secţii: interne, contagioşi şi boli venerice şi un număr de 30 de paturi. În anii următori au fost ridicate alte construcții, iar vechile case ale lui Costache Musceleanu au fost demolate. În timpul Primului Război Mondial spitalul a suferit serioase daune cauzate de trupele de ocupaţie germane, însă după război a fost reparat şi şi-a reluat activitatea. În 1938 a ajuns la un număr de 60 de paturi, fiind profilat ca spital de boli interne. În prezent, în Spitalul Gârlaşi funcţionează mai multe secţii ale Spitalului Judeţean de Urgenţă Buzău. Pavilionul central al Spitalului Gârlași este înscris în Lista Monumentelor Istorice (BZ-II-m-B-02348).

GÂRLAŞI HOSPITAL Gârlași Hospital of Buzău is the third medical unit established in Wallachia. At the time of its appearance, it was located close to Buzău river, in Gârlași commune, which later became the Gârlași slum at the edge of the city. The deed of establishment belongs to the cupbearer Maria Minculescu (born Mănăilă), who in her will, dated 21st April 1792, requested that the "Hospital for the sick and the poor on the Gârlași estate ... be finished and equipped, and always have a doctor and a pharmacist with salary and medicines and people to care of the sick, giving them food and other necessities." The testamentary act was confirmed on 9th August 1792 by ruler Mihai Constantin Șuțu, who through his charter officially recognized for the first time the existence of Gârlași Hospital, the third hospital in the country after Colțea (1702) and Pantilimon (1750) of Bucharest. So, "Minculeasa" initially built a church on her estate, "Constantin and Elena Church", a building that sti l stands today and a hospital, which, although it did not have a long life because of the heirs, left the name Gârlași to the current hospital for infectious diseases .The hospital had two "small and tiny" rooms that were inside the Church surrounded by high walls, traces of which can still be seen today. The walls separated the settlement from the proximity of the slaves on the estate and the gardens of the Bulgarians, irrigated by Iazul Morilor, a place over which, according to tradition, wolves used to pass. The first mentioned doctors were an Italian and an Austrian - schoolmate of doctor Caracaș Constantin of Buzău, and around 1817 we learn of "the doctor of the hospital - Gheorghe Caliarh". This was the beginning of the hospital tradition in Buzău. In 1805 the hospital was occupied by the Russian troops, and after their departure it remained closed for a long time. It was reopened by Bishop Chesarie in 1825, and three years later it was again occupied by Russian troops. The Hrisoscoleu family, the one who managed Gîrlaşi estate, neglected the maintenance of this hospital, which, due to lack of income, was mostly closed. The intervention of some leaders of Buzău in addition to the county authorities caused the ruler Gheorghe Bibescu to order, on 5th February 1845, the reopening of the hospital and the re-entry into possession of the wealth with which it had been endowed by its founder, Maria Minculeasa. The dispute between the municipality and the Hrisoscoleu family over the hospital's wealth lasted for several years, which continued to affect the condition of the hospital, which remained small and unsanitary, insufficient for the medical needs of the people of the city. This led the vestry of the hospital to buy in 1852 another building, much more spacious, namely the houses of Costache Musceleanu, which also had a large garden. After several expenses incurred for the repair of the roof and some annexed buildings, in 1856 the Gîrlaşi Hospital began to operate in the new premises, the old building in Gârlaşi church yard being a ruin at that time. On 17th November 1869, Dr. George Angelescu was appointed doctor of the city of Buzău, a position he would fulfil until 1898, during which time he also served Gârlaşi Hospital. He was decorated for his activity with the "Star of Romania" Order, in the rank of knight. During the War of Independence (1877-1878), Gârlași Hospital was set up as a military hospital, with 40 beds. There was a long period of time in which the hospital was administered by Buzău Diocese, which did not take care of its smooth operation, which is why, in 1900, the hospital was definitively transferred to the administration of Buzău City Hall. The hospital then had only 20 beds. The city hall covered the large debts of the hospital, continued the construction and equipment works and, on 8th December 1907, the new premises of "Maria Minculeasca" Gârlaşi hospital was inaugurated. Now it had 3 wards: internal, contagious and venereal diseases and a number of 30 beds. In the following years, other buildings were erected, and the old houses of Costache Musceleanu were demolished. During the First World War the hospital suffered serious damage caused by the German occupation troops, but after the war it was repaired and resumed its activity. In 1938, it reached a number of 60 beds, being profiled as a hospital for internal diseases. Currently, several departments of Buzău County Emergency Hospital operate in Gârlaşi Hospital. The central ward of Gârlași Hospital is registered in the List of Historical Monuments (BZ-II-m-B-02348).

L'HÔPITAL DE GÂRLAŞI L'hôpital de Gârlași de Buzău est le troisième établissement médical établi en Valachie. Au moment de sa création, il était situé près du bord de la rivière de Buzău, dans la commune de Gârlași, qui est devenue par la suite la banlieue de Gârlași, à la périphérie de la ville. L'acte de fondation appartient à l'épouse de l’échanson Maria Minculescu (née Mănăilă), qui dans son testament, daté du 21 avril 1792, a demandé que «L'hôpital pour les malades pauvres du domaine de Gârlași ... soit terminé et équipé, et toujours avoir un médecin et un gerah (note de l’auteur pharmacien) avec un salaire et des médecins et des hommes qui sont responsables de poslușania (note de l’auteur du soin) des malades, leur donnant de la nourriture et d'autres nécessités». L'acte testamentaire a été renforcé le 9 août 1792 par le prince régnant Mihai Constantin Șuțu, qui, par sa charte, a officiellement reconnu pour la première fois l'existence de l'Hôpital de Gârlași, le troisième hôpital du pays après Colțea (1702) et Pantilimon (1750) à Bucarest. Ainsi, «Minculeasa» a d'abord construit sur son domaine une église, «l'Église de Constantin et Hélène», un établissement qui existe encore aujourd'hui, et un hôpital, qui, bien qu'il n'ait pas eu une longue vie à cause des héritiers, a laissé le nom de Gârlași à l'actuel hôpital pour les maladies infectieuses. L'hôpital avait deux chambres «petites et très petites» qui étaient dans l'enceinte de l'Église entourée de hauts murs, dont on peut encore voir les traces aujourd'hui. Les murs séparaient l'établissement du quartier des esclaves du domaine et des jardins Bulgares, irrigués par l'Étang du Moulin, sur lequel, selon la tradition, les loups passaient. Les premiers médecins mentionnés sont un Italien et un Autrichien - un camarade de classe du docteur Caracaș Constantin de Buzău, et vers 1817 nous apprenons l'existence du «docteur de l'hôpital - Gheorghe Caliarh». Ce fut le début de la tradition hospitalière à Buzău. En 1805, l'hôpital fut occupé par les troupes russes et, après leur départ, il resta longtemps fermé. Il a été rouvert par l'évêque Chesarie en 1825, et trois ans plus tard, il a été de nouveau occupé par les troupes russes. La famille Hrisoscoleu, qui administrait le domaine de Gîrlași, a négligé l'entretien de cet hôpital qui, faute de revenus, est resté fermé pendant longtemps. L'intervention de certains dirigeants de Buzău auprès des autorités du département a conduit le prince régnant Gheorghe Bibescu à ordonner, le 5 février 1845, la réouverture de l'hôpital et la remise en possession des biens dont il avait été doté par sa fondatrice, Maria Minculeasa. Le conflit entre la municipalité et la famille Hrisoscoleu au sujet de la fortune de l'hôpital a duré plusieurs années, ce qui a continué à affecter l'état de l'hôpital, qui est resté petit et insalubre, insuffisant pour les besoins médicaux des habitants de la ville. Cela a conduit l'administrateur de l'hôpital à acheter en 1852 un autre bâtiment, beaucoup plus spacieux, à savoir les Maisons de Costache Musceleanu, qui disposaient également d'un grand jardin. Après plusieurs dépenses engagées pour la réparation du toit et de quelques bâtiments annexes, en 1856, l'Hôpital de Gârlași commence à fonctionner dans les nouveaux locaux, l'ancien bâtiment situé dans la cour de l'église de Gârlași étant à cette époque une ruine. Le 17 novembre 1869, le docteur George Angelescu est nommé médecin de la ville de Buzău, poste qu'il occupe jusqu'en 1898, période pendant laquelle il sert également l'Hôpital de Gârlași. Il a été décoré pour son travail de l'Ordre «Étoile de Roumanie», au rang de chevalier. Pendant la Guerre d'Indépendance (1877-1878), l'Hôpital de Gârlași a été aménagé comme hôpital militaire avec 40 lits. Il s'en est suivi une longue période pendant laquelle l'hôpital est administré par l'Évêché de Buzău, mais qui ne s'est pas occupé pas de son bon fonctionnement, c'est pourquoi, en 1900, l'hôpital passe définitivement sous l'administration de la Mairie de Buzău. À cette époque, l'hôpital ne comptait que 20 lits. La Mairie couvrit les importantes dettes de l'hôpital, poursuivit les travaux de construction et d'équipement et, le 8 décembre 1907, les nouveaux locaux de l'hôpital «Maria Minculeasca» à Gârlași furent inaugurés. Il disposait désormais de 3 services: maladies internes, maladies contagieuses et vénériennes et 30 lits. Dans les années suivantes, d'autres bâtiments ont été construits et les anciennes maisons de Costache Musceleanu ont été démolies. Pendant la Première Guerre Mondiale, l'hôpital a subi de graves dommages causés par les troupes d'occupation allemandes, mais après la guerre, il a été réparé et a repris son activité. En 1938, il a atteint un total de 60 lits, étant profilé comme un hôpital pour les maladies internes. Aujourd'hui, plusieurs services de l'Hôpital d'Urgence du Département de Buzău fonctionnent à l'Hôpital de Gârlași. Le pavillon central de l'Hôpital de Gârlași est inscrit sur la Liste des Monuments Historiques (BZ-II-m-B-02348).