Depoul Buzău al Căilor Ferate Române

DEPOUL BUZĂU AL CĂILOR FERATE ROMÂNE În data de 14 octombrie 1870, Domnitorul Carol I (din 1881 rege) şi suita sa au sosit cu trenul la Buzău, inaugurând linia C.F.R. Bucureşti – Buzău – Galaţi. În acelaşi an a fost înfiinţat Atelierul de reparaţii material rulant de la Buzău (din 1881, Depoul C.F.R.). A urmat construcţia căii ferate Buzău – Făurei – Mărășești, apoi a căii ferate Buzău – Nehoiaşu şi a mai multor segmente de cale ferată îngustă, în zona de munte a judeţului. Odată cu finalizarea, în anul 1873, a gării oraşului, Buzăul a devenit un important nod feroviar. În timp, acestor obiective feroviare li se adaugă la Buzău învăţământul, industria şi un spital pentru numerosul personal ceferist ce activa aici. Toate acestea au dus la o dezvoltare susţinută a oraşului şi judeţului Buzău, la finele secolului al XIX-lea. Depoul Căilor Ferate Române, construit iniţial la 350 metri de gară, pe partea dreaptă a liniei în sensul spre Focşani. Primele 13 locomotive care au intrat în acest depou au fost cumpărate de la guvernul rus după ce acesta le folosise pe teritoriul românesc în timpul Războiului de Independenţă (1877 – 1878) şi au fost denumite, în spiritul epocii, Unirea, Independenţa, Şoimul, Săgeata etc. Ca urmare a măririi volumului de mărfuri şi călători şi intensificării traficului feroviar, Depoul C.F.R. a fost reamplasat, în 1891, la o distanţă de 1150 de metri, în unghiul dintre cele două ieşiri spre Mărăşeşti şi spre Brăila. Pe noul amplasament s-au construit remiza circulară, din cărămidă roşie de Ciurea, cu 13 linii de depozit cu canale, o clădire administrativă, piaţa de cărbuni, depozitul de lubrifianţi, puţ de apă, castel de apă, atelier de fierărie, spălătorie şi sala de mese cu vestiar. În anul 1914 a fost construit un nou castel de apă, din cărămidă roşie de Ciurea, care a devenit emblematic pentru actualul ansamblu al Depoului C.F.R. Buzău. La intrarea României în Războiul de Întregire Naţională (1916 – 1919), personalul şi locomotivele Depoului C.F.R. Buzău au fost trecute sub comandă militară, efectuând remorcări de trenuri spre şi dinspre front. Odată cu retragerea armatei române în Moldova, locomotivele şi personalul au fost dislocate la Depoul Bârlad, unde se instalase şi Marele Cartier General al Armatei Române. După ocuparea, la mijlocul lui decembrie 1916, a oraşului Buzău de către trupele Armatei a IX-a germane, Depoul a funcţionat, timp de aproape doi ani, sub administraţia acesteia, cu locomotive şi personal german, pentru susţinerea frontului stabilizat pe râul Putna, staţiile de cale ferată fiind deservite de impiegaţi austrieci. După revenirea administraţiei româneşti în noiembrie 1918, a fost readus la Buzău parcul de locomotive dislocat în Moldova. Un lot de mecanici de la Depoul C.F.R. Buzău a însoţit trupele armatei române în Campania acesteia din 1919 în Ungaria. În perioada interbelică, dezvoltarea căilor ferate române a cunoscut un avânt semnificativ, Depoul C.F.R. Buzău continuând să constituie un element important al acestora. Aici au fost garate şi supuse lucrărilor de reparaţii şi întreţinere toate mărcile de locomotive, importate sau construite în România, care au deservit calea ferată. Printre acestea, şi celebra locomotivă cu abur „Pacific 2201”, fabricată de J. A. Maffei din Munchen în 1913, care a făcut serviciu în căile ferate române timp de 66 de ani, dintre care ultimii şapte la Depoul C.F.R. Buzău, parcurgând un total de 2.282.559 km. În 1979 a fost casată. După cel de-Al Doilea Război Mondial, la Depoul C.F.R. Buzău au fost construite elevatoarele electrice de alimentare cu cărbuni a locomotivelor, laboratorul de determinări fizico chimice şi un nou grup social. În 1973 şi 1974 au fost aduse în depou noile locomotive Diesel hidraulice şi Diesel electrice.

BUZĂU DEPOT OF ROMANIAN RAILWAYS On 14th October 1870, Prince Carol I (king since 1881) and his suite arrived by train in Buzău, inaugurating Bucharest – Buzău – Galați Romanian Railways line. In the same year, the Buzău Rolling Stock Repair Workshop was established (since 1881, the Romanian Railways Depot). This was followed by the construction of Buzău – Făurei – Mărășești railway, then Buzău – Nehoiașu railway and several segments of the narrow gage railway in the mountain area of the county. With the completion, in 1873, of the city’s train station, Buzău became an important railway junction. Over time, education, industry and a hospital for the many railway personnel who worked here were added to these railway objectives in Buzău. All this led to a sustained development of the city and county of Buzău, at the end of the 19th century. The Romanian Railways Depot, originally built 350 meters away from the train station, on the right side of the line in the direction of Focșani. The first 13 locomotives that entered this depot were bought from the Russian government after it had used them on Romanian territory during the War of Independence (1877 – 1878) and they were named, in the spirit of the era, Unirea [Union], Independența [Independence], Șoimul [Falcon], Săgeata [Arrow] and etc. As a result of the increase in the volume of goods and passengers and the growth of rail traffic, the Romanian Railways Depot was relocated, in 1891, at a distance of 1150 meters, in the angle between the two exits to Mărăşeşti and Brăila. On the new site, the circular shed, made of red brick from Ciurea, was built, with 13 storage lines with canals, an administrative building, coal market, lubricant storage, water well, water tower, blacksmith workshop, laundry and dining room with changing room. In 1914, a new water tower was built, made of red brick from Ciurea, which became the symbol of the current ensemble of the Romanian Railways Depot of Buzău. When Romania entered the War of National Integration (1916 – 1919), the staff and locomotives of Romanian Railways Depot of Buzău were placed under military command, carrying out towing trains to and from the front. With the withdrawal of the Romanian army in Moldova, the locomotives and the staff were deployed at Bârlad Depot, where the Great Headquarters of the Romanian Army had also been installed. After the occupation, in mid-December 1916, of the city of Buzău by the troops of the 9th German Army, the Depot carried out its activity, for almost two years, under its administration, with locomotives and German staff, to support the front established on Putna, the railway stations being served by Austrian employees. After the return of Romanian administration in November 1918, the locomotive park deployed in Moldova was returned to Buzău. A batch of mechanics from Romanian Railways Depot of Buzău accompanied the troops of the Romanian army in its campaign in Hungary of 1919. In the interwar period, the development of Romanian railways experienced a significant boost, the Romanian Railways Depot of Buzău continuing to be an important element of them. All brands of locomotives, imported or built in Romania, that served the railway were parked and subjected to repair and maintenance work here. Among them, the famous „Pacific2201” steam locomotive, manufactured by J.A. Maffei from Munich in 1913, who served in the Romanian railways for 66 years, of which the last seven at Romanian Railways Depot of Buzău, covering a total of 2,282,559 km. In 1979 it was scrapped. After the Second World War, at Romanian Railways Depot of Buzău, the electric elevators for supplying coal to the locomotives, the laboratory for physical and chemical determinations and a new social group were built. In 1973 and 1974 the new diesel hydraulic and diesel electric locomotives were brought to the depot.

DEPOT DE BUZAU DES CHEMINS DE FER ROUMAINS Le 14 octobre 1870, le Souverain Carol I (roi depuis 1881) et son entourage arrivent en train à Buzău, inaugurant la ligne C.F.R. de Bucarest - Buzău – Galați. La même année, l'Atelier de réparation du matériel roulant de Buzău a été créé (depuis 1881, le Dépôt C.F.R.). Cela a été suivi par la construction du chemin de fer Buzău - Făurei - Mărășești, puis du chemin de fer Buzău - Nehoiașu et de plusieurs segments du chemin de fer à voie étroite dans la zone montagneuse du département. Avec l'achèvement, en 1873, de la gare ferroviaire de la ville, Buzău devint un nœud ferroviaire important. Au fil du temps, l'éducation, l'industrie et un hôpital pour les nombreux cheminots qui travaillaient ici se sont ajoutés à ces objectifs ferroviaires à Buzău. Tout cela a conduit à un développement soutenu de la ville et du département de Buzau, à la fin du XIXe siècle. A l'origine, le Dépôt des Chemins de Fer Roumains a été construit à 350 mètres de la gare, sur le côté droit de la ligne en direction de Focșani. Les 13 premières locomotives qui sont entrées dans ce dépôt ont été achetées au gouvernement russe après les avoir utilisées sur le territoire roumain pendant la Guerre d'Indépendance (1877 - 1878) et ont été nommés, dans l'esprit de l'époque, L’Union, L’Indépendance, Le Faucon, La Flèche, etc. En raison de l'augmentation du volume de marchandises et de passagers et de l'intensification du trafic ferroviaire, le Dépôt C.F.R. a été déplacé, en 1891, à une distance de 1150 mètres, dans l'angle entre les deux sorties vers Mărăşeşti et Brăila. Sur le nouveau site, a été construit le hangar circulaire, en brique rouge de Ciurea, avec 13 lignes de stockage aux canaux, un bâtiment administratif, le marché du charbon, le stockage du lubrifiant, un puits d'eau, un château d'eau, un atelier de forgeron, une laverie et une salle à manger chambre avec vestiaire. En 1914, un nouveau château d'eau est construit, en brique rouge par Ciurea, qui devient emblématique de l'ensemble actuel du Dépôt C.F.R. de Buzău. Lorsque la Roumanie est entrée dans la Guerre d'Intégration Nationale (1916 - 1919), le personnel et les locomotives du Dépôt C.F.R. de Buzău a été placé sous commandement militaire, effectuant des trains de remorquage vers et depuis le front. Avec le retrait de l'armée roumaine en Moldavie, les locomotives et le personnel ont été déployés au Dépôt de Bârlad, où le Grand Quartier Général de l'Armée Roumaine avait également été installé. Après l'occupation, à la mi-décembre 1916, de la ville de Buzău par les troupes de la 9e Armée allemande, le Dépôt fonctionna, pendant près de deux ans, sous son administration, avec des locomotives et du personnel allemand, pour soutenir le front stabilisé sur la Rivière Putna, les gares ferroviaires étant desservies par des employés autrichiens. Après le retour de l'administration roumaine en novembre 1918, le parc de locomotives déployé en Moldavie est restitué à Buzău. Un lot de mécaniciens du Dépôt C.F.R. de Buzău a accompagné les troupes de l'armée roumaine dans sa Campagne de 1919 en Hongrie. Dans l'entre-deux-guerres, le développement des chemins de fer roumains a connu une impulsion significative, le Dépôt CFR de Buzău continuant d'en être un élément important. Toutes les marques de locomotives, importées ou construites en Roumanie, qui desservaient le chemin de fer étaient garées et soumises à des travaux de réparation et d'entretien ici. Parmi elles, la célèbre locomotive à vapeur «Pacific2201», fabriquée par J.A. Maffei de Munich en 1913, qui a servi dans les chemins de fer roumains pendant 66 ans, dont les sept derniers au Dépôt CFR de Buzau, couvrant un total de 2.282.559 km. En 1979, il a été mis au rebut. Après la Seconde Guerre Mondiale, au Dépôt C.F.R. de Buzău, des ascenseurs électriques pour l'alimentation en charbon des locomotives, le laboratoire de déterminations physico-chimiques et un nouveau groupe social ont été construits. En 1973 et 1974, les nouvelles locomotives diesel hydrauliques et électriques diesel ont été amenées au Dépôt.