Casa Vergu Mănăilă

CASA VERGU-MĂNĂILĂ Amplul proces de feudalizare a oraşului Buzău, a focalizat întreaga viaţă economico-socială a regiunii, ceea ce a dus la stabilirea, în interiorul lui, a unor familii înstărite care vor obţine, în curând, demnităţi în administraţia locală. Familia Mănăililor, de fel din Bălişoara (azi Budişteni, sat al comunei Costeşti, la 10 kilometri sud-vest de Buzău) este atestată documentar în schimbul de mărfuri cu Braşovul în perioada 1544-1554, în a doua jumătate a secolului următor. Un Mănăilă, fiul lui Stoian căpitan de Buzău, a ajuns mare clucer, om de încredere al lui Constantin Brâncoveanu, care i-a încredinţat slujbe de mare răspundere. O nepoată a acestuia, Maria, s-a căsătorit cu medelnicerul Mihail Mincu, cel care a ctitorit Biserica Gârlaşi. Ajunsă într-o situaţie financiară destul de dificilă după moartea primului ei soţ, Maria Minculeasa s-a recăsătorit în 1779 cu stolnicul Nicolae Vergu. Acesta a adus în căsnicie 3500 de taleri, bani cu care au construit casele din târgul Buzăului. Printr-o diată (testament), întocmită la 1794, Maria Minculeasa lăsa soţului ei aceste case, cu tot mobilierul, aşternuturile şi argintăria. Documentul respectiv este considerat primul care atestă această casă, construită probabil ceva mai devreme de data diatei, cam pe la 1780. Maria Minculeasa a fondat, la 1792, Spitalul Gârlaşi, al treilea din ţară, după spitalele Colţea (1702) şi Pantelimon (1750). Casa Vergu-Mănăilă continuă să aparţină familiei, într-o spirală a moştenirilor şi căsătoriilor succesive, la începutul secolului trecut ea figurând în proprietatea lui Ion Mănăilă. În 1948, clădirea a fost naţionalizată. În ansamblu, construcţia în plan dreptunghiular, veche de aproape două sute de ani, a fost concepută şi realizată în stilul arhitecturii populare româneşti, în măsură să satisfacă odată cu cerinţele de adăpost şi gusturile ceva mai rafinate ale societăţii orăşeneşti. Construcţia are un parter înalt, cu o pivniţă amplă, a fost restaurată în perioada 1972-1975 şi de atunci găzduieşte colecţia de etnografie şi artă populară a Muzeului Judeţean Buzău. Structura tematică a expoziţiei permanente prezintă ocupaţiile fundamentale (agricultura şi creşterea animalelor), ocupaţii secundare (viticultură, sericicultură, pescuit, vânătoare), ocupaţiile casnice (alimentaţie, prelucrarea fibrelor textile, confecţionarea îmbrăcămintei) şi meşteşugurile populare tradiţionale (finisarea ţesăturilor, olărit, prelucrarea lemnului, pietrărit). Spaţiul expoziţional mai cuprinde o încăpere în care se reconstituie interiorul unei case mari (casa curată), din zona Bisoca şi două săli în care se prezintă portul popular, atât structural (croi, ornamentică, cromatică, pe tipuri categoriale), cât şi costumul bărbătesc şi femeiesc, specifice subzonelor etnografice ale Buzăului. Casa păstrează numeroase elemente de arhitectură populară specifice zonei de curbură, unde moşnenii au jucat un rol deosebit în afirmarea fiinţei naţionale, şi reprezintă, împreună cu valoroasa colecţie pe care o găzduieşte, un important punct de atracţie pe harta turistică a Buzăului, punând în valoare un tezaur arhitectonic şi etnografic extrem de bogat, care merită a fi cunoscut şi apreciat. Casa Vergu-Mănăilă este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice sub titulatura Casă, azi Colecția de etnografie și artă populară a Muzeului Buzău (BZ-II-m-A-02350).

VERGU-MĂNĂILĂ HOUSE The extensive process of feudalization of the city of Buzău focused the entire economic and social life of the region, which led to the establishment, within it, of wealthy families who will soon obtain dignities in the local administration. The Mănăilă family, originally from Bălişoara (today Budişteni, village of Costeşti commune, 10 kilometers southwest of Buzău) is documented in the exchange of goods with Braşov in the period 1544-1554, in the second half of the following century. A member of Mănăilă family, the son of Stoian, captain of Buzău, became a great court victualler, a trusted man of Constantin Brâncoveanu, who entrusted him with positions of great responsibility. One of his nieces, Maria, married lord steward Mihail Mincu, the one who founded the Gârlaşi Church. Arriving in a rather difficult financial situation after the death of her first husband, Maria Minculeasa remarried to the rich man Nicolae Vergu in 1779. He brought 3500 thalers to the marriage, money with which they built the houses in Buzău market. Through a diată (will), drawn up in 1794, Maria Minculeasa left these houses to her husband, with all the furniture, bedding and silverware. That document is considered the first to certify this house, probably built a little earlier than the date of the will, around 1780. Maria Minculeasa founded, in 1792, Gârlaşi Hospital, the third in the country, after Colțea (1702) and Pantelimon (1750) hospitals. Vergu-Mănăilă House continues to belong to the family, in a spiral of successive inheritances and marriages, at the beginning of the past century being in the property of Ion Mănăilă. In 1948, the building was nationalized. As a whole, the rectangular building, almost two hundred years old, was designed and built in the style of popular Romanian architecture, able to satisfy the shelter requirements and some more exquisite taste of the urban society. The building has a high ground floor, with a large cellar, it was restored between 1972-1975 and since then it houses the collection of ethnography and folk art of Buzău County Museum. The thematic structure of the permanent exhibition presents the fundamental occupations (agriculture and animal husbandry), secondary occupations (viticulture, sericulture, fishing, hunting), domestic occupations (food, textile fiber processing, clothing making), and traditional folk crafts (fabric finishing, pottery, wood working, stonework). The exhibition space also includes a room in which the interior of a large house (the clean house) from Bisoca area is reconstructed and two rooms in which the folk costume is presented, both structurally (cut, ornamentation, chromatic, by categorical types) and men and female costume, specific to the ethnographic subzones of Buzău. The house preserves numerous elements of popular architecture specific to the curvature area, where the free peasants played a special role in the affirmation of the national being, and it represents, together with the valuable collection it houses, an important point of attraction on the tourist map of Buzău, highlighting an extremely rich architectural and ethnographic treasure, which deserves to be known and appreciated. Vergu-Mănăilă House is registered on the List of Historical Monuments under the title House, today the Ethnography and Folk Art Collection of Buzău Museum (BZ-II-m-A-02350).

MAISON VERGU-MĂNĂILĂ Le vaste processus de féodalisation de la ville de Buzău a focalisé toute la vie économique et sociale de la région, ce qui a conduit à l'implantation, en son sein, de familles aisées qui obtiendront bientôt des dignités dans l'administration locale. La famille Mănăilă, originaire de Bălişoara (aujourd'hui Budişteni, village de la commune de Costeşti, à 10 kilomètres au sud-ouest de Buzău) est attestée dans les documents dans l'échange de marchandises avec Braşov dans la période 1544-1554, dans la seconde moitié du siècle suivant. Un certain Mănăilă, le fils de Stoian, capitaine de Buzău, devint un grand dignitaire, un homme de confiance de Constantin Brâncoveanu, qui lui confia des postes de grande responsabilité. L'une de ses nièces, Maria, épousa le boïard Mihail Mincu, celui qui fonda l'Eglise Garlaşi. Arrivée dans une situation financière assez difficile après la mort de son premier mari, Maria Minculeasa se remarie en 1779 avec le riche Nicolae Vergu. Il a apporté 3500 thalers au mariage, argent avec lequel ils ont construit les maisons du marché de Buzău. Par diată (testament), rédigé en 1794, Maria Minculeasa lègue ces maisons à son mari, avec tout le mobilier, la literie et l'argenterie. Ce document est considéré comme le premier à certifier cette maison, probablement construite un peu avant la date de diată, vers 1780. Maria Minculeasa fonda, en 1792, l'Hôpital Gârlaşi, le troisième du pays, après les hôpitaux Colțea (1702) et Pantelimon (1750). La maison Vergu-Mănăilă continue d'appartenir à la famille, dans une spirale d'héritages et de mariages successifs, au début du siècle passé étant dans la propriété d'Ion Mănăilă. En 1948, le bâtiment est nationalisé. Dans son ensemble, le bâtiment rectangulaire, vieux de près de deux cents ans, a été conçu et construit dans le style de l'architecture populaire roumaine, capable de satisfaire les exigences d'abri et les goûts un peu plus raffinés de la société urbaine. Le bâtiment qui a un rez-de-chaussée élevé, avec une grande cave, a été restauré entre 1972 et 1975 et abrite depuis lors la collection d'ethnographie et d'art populaire du musée départemental de Buzău. La structure thématique de l'exposition permanente présente les métiers fondamentaux (agriculture et élevage), les métiers secondaires (viticulture, sériciculture, pêche, chasse), les métiers domestiques (alimentation, transformation des fibres textiles, confection de vêtements) et les métiers traditionnels (finissage des tissus , poterie, travail du bois, travail de la pierre). L'espace d'exposition comprend également une salle dans laquelle on reconstruit l'intérieur d'une grande maison (la maison propre) de la région de Bisoca et deux salles dans lesquelles on présenté structurellement le costume folklorique (coupe, ornementation, chromatique, par types catégoriels) et le costume masculin et féminin, spécifique aux sous-zones ethnographiques de Buzău. La maison conserve de nombreux éléments d'architecture populaire spécifiques à la zone de courbure, où les paysans libres ont joué un rôle particulier dans l'affirmation de l'être national, et représente, avec la précieuse collection qu'elle abrite, un point d'attraction important sur la carte touristique de Buzău, mettant en lumière un trésor architectural et ethnographique extrêmement riche, qui mérite d'être connu et apprécié. La Maison Vergu-Mănăilă est inscrite à la Liste des Monuments Historiques sous le titre Maison, aujourd'hui Collection d'ethnographie et d'art populaire du Musée de Buzău (BZ-II-m-A-02350).