Zidul de incintă al Episcopiei

ZIDUL DE INCINTĂ AL EPISCOPIEI Episcopia Buzăului a fost înfiinţată, împreună cu cea a Râmnicului, în jurul anului 1500 de către Radu cel Mare, domn al Țării Românești (1496-1508), la îndemnul fostului patriarh Nifon al Constantinopolului. Episcopia Buzăului avea autoritate asupra judeţelor Buzău, Râmnicu Sărat, Săcuieni și mai târziu, Brăila. Primul episcop al Buzăului a fost Paisie. Inițial, Episcopia Buzăului nu a avut o biserică destinată ca scaun episcopal, conducerea ei făcându-se de la Târgoviște, unde era capitala Țării Românești. La 1649, domnitorul Matei Basarab a ridicat aici o biserică, pe locul mai vechiului schit Frăsinet, care astfel devine biserica Episcopiei Buzăului. Ulterior, au fot construite aici Casele Domnești/Palatul Episcopal (în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu), iar episcopii Metodie (după 1742) şi Chesarie (după 1832) au refăcut-o după cutremurele și năvălirile străine, adăugând Seminarul Teologic, Consistoriul, Clopotnița, Tipografia, chiliile călugărilor. Tot atunci au fost amenajate parcul și grădinile înconjurătoare, care au fost împrejmuite cu un zid de piatră, menit să ofere întregului ansamblu episcopal protecția necesară. Zidul de incintă al Episcopiei Buzăului este inclus în Lista Monumentelor Istorice (BZ-II-m-A-02324.07).

ENCLOSURE WALL OF THE BISHOPRIC The bishopric of Buzău was established, together with that of Râmnic, around the year 1500 by Radu the Great, lord of Wallachia (1496-1508), at the urging of the former patriarch Nifon of Constantinople. The Bishopric of Buzău had authority over the counties of Buzău, Râmnicu Sărat, Săcuieni and later Brăila. The first bishop of Buzău was Paisie. Initially, the Buzău Diocese did not have a church intended as an episcopal seat. Its management was from Târgovişte, the capital of Wallachia. In 1649, ruler Matei Basarab built a church here, on the site of the oldest Frăsinet hermitage, which thus became the church of the Buzău Diocese. Later, the Noble Houses, or the Episcopal Palace were built here (during the reign of Constantin Brâncoveanu), and bishops Metodie (after 1742) and Chesarie (after 1832) rebuilt it after the earthquakes and foreign invasions, adding the Theological Seminary, the Consistory, the Bell Tower, Typography, and the monks' cells. It was also then that the park and the surrounding gardens were laid out, which were surrounded by a stone wall, intended to provide the entire episcopal complex with the necessary protection. The enclosure wall of the Bishopric of Buzău is included in the List of Historical Monuments (BZ-II-m-A-02324.07).

LE MUR D’ENCEINTE DE L’ÉVÊCHÉ L’évêché de Buzău a été fondé, avec celui de Râmnic, vers l’an 1500 par Radu cel Mare (Radu le Grand), seigneur de Valachie (1496-1508), à la demande de l’ancien patriarche Nifon de Constantinople. L’évêché de Buzău avait autorité sur les départements de Buzău, Râmnicu Sărat, Săcuieni et plus tard Brăila. Le premier évêque de Buzău a été Paisie. Initialement, l’évêché de Buzău ne disposait pas d’église destinée à servir de siège épiscopal, il était géré depuis Târgovişte, la capitale de la Valachie. En 1649, le seigneur Matei Basarab y a fait construire une église, sur le site du plus ancien ermitage de Frăsinet, qui est devenu ainsi l’église de l’Évêché de Buzău. Plus tard, les Maisons Seigneuriales/le Palais Épiscopal y ont été construits (sous le règne de Constantin Brâncoveanu), et les évêques Metodie (après 1742) et Chesarie (après 1832) les ont refaits après les tremblements de terre et les invasions étrangères, en y ajoutant le Séminaire Théologique, le Consistoire, le Clocher, la Typographie, les cellules des moines. C’est également à cette époque-là que le parc et les jardins environnants ont été aménagés, entourés d’un mur de pierre, destiné à assurer la protection nécessaire à l’ensemble du complexe épiscopal. Le mur d’enceinte de l’Évêché de Buzău est inscrit sur la Liste des Monuments Historiques (BZ-II-m-A-02324.07).