Biserica „Buna Vestire” − Banu

BISERICA „BUNA VESTIRE” − BANU Biserica „Buna Vestire” − Banu este cea mai veche biserică din zid din județul Buzău, datând din secolul al XVI-lea. Ea a fost construită ca biserică a unei mănăstiri de călugări, în 1571, fiind „înnoită din temelii” de către Andronic Cantacuzino, marele ban craiovean din divanul lui Mihai Viteazul, în 1593. În următorii ani Andronic a donat ctitoriei sale mai multe moşii. Mai târziu, banul Ianache Catargiu și Dionisia Călugărița (în alte documente Dionisia băneasa, probabil soţia acestuia) dăruiesc mănăstirii moşii la Ruşeţu şi Verneşti. La 3 iunie 1594 Mihai Viteazul dăruieşte mânăstirii nouă roate de moară pe apa Buzăului, foste mori domneşti, şi alte trei roate de moară de pe ocina (moșia) oraşului. Biserica a început a fi renovată în timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu şi finalizată în 1722, de către Andreiana (Adriana), născută Fălcoianu, după moartea soțului ei, marele vornic Şerban Cantacuzino. După cutremurul din 1802, a fost din nou renovată, în 1805, prin grija egumenului Iosif. Mănăstirea Banului a fost desființată însă în urma secularizării averilor mănăstireşti din timpul lui Alexandru Ioan Cuza, biserica ei a continuat să funcţioneze ca biserică de mir. În 1884 au fost demolate o serie de construcţii adiacente bisericii, inclusive clopotniţa, iar în interior s-a înlocuit vechea tâmplă de zid cu una din lemn sculptat, a fost repictată (a participat și pictorul Gheorghe Tattarescu), a fost înlocuit acoperişul, cu ţigle smălţuite policrome, aduse de la Viena. Arhitectura Bisericii Banu se distinge de a celorlaltor biserici din oraș prin proporția și armonia liniilor exterioare, ce au o pronunțată influență brâncovenească. Deosebit de interesantă este sculptura din lemn de stejar afumat a tâmplei, jeţului arhieresc, amvonului, iconostaselor, uşilor de la intrare şi cafasului, executate tot la 1884. În curtea Bisericii Banu se află monumentul funerar al lui Costache Canella Ciorogârleanu, (1820-1886), publicist, editor, lingvist, primul jurnalist laic buzoian, autor al primului dicţionar de sinonime din limba română, absolvent şi director al Şcolii Naţionale din Buzău, întemeietor al publicației „Independența română” (1870-1886). A lăsat oraşului, la moartea sa, o bibliotecă de 300 volume. Biserica Banu este inclusă în lista Monumentelor Istorice (BZ-II-m-A-02319).

"ANNUNCIATION" CHURCH - BANU "Annunciation" Church - Banu is the oldest wall church in Buzău County, dating from the 16th century. It was built as the church of a monk monastery in 1571, being "renovated from the ground up" by Andronic Cantacuzino, the great ban [noble title] of Craiova of the divan of Michael the Brave, in 1593. In the following years Andronic donated several estates to his foundation. Later, the ban [noble title] Ianache Catargiu and Dionisia Călugărița (in other documents Dionisia băneasa, probably his wife) gave the monastery estates at Rușețu and Vernești. On 3rd June 1594 Michael the Brave gave the monastery nine mill wheels on Buzău river, former royal mills, and three other mill wheels on the town's land. The renovation of the church began during the reign of Constantin Brâncoveanu and it was completed in 1722, by Andreiana (Adriana), born Fălcoianu, after the death of her husband, the great vornic [historical rank for an official in charge of justice and internal affairs] Șerban Cantacuzino. After the earthquake of 1802, it was renovated again in 1805, through the care of hegumen Joseph. Banu Monastery was abolished, but following the secularization of the monastic estates during the reign of Alexandru Ioan Cuza, its church continued to function as a parish church. In 1884, some buildings adjacent to the church were demolished, including the bell tower, and the old wall iconostasis at interior was replaced with one made of carved wood, it was repainted (the painter Gheorghe Tattarescu participated), the roof was replaced with polychrome glazed tiles brought from Vienna. The architecture of Banu Church is distinguished from the other churches in the city by the proportion and harmony of the exterior lines, which have a pronounced influence of the style of Brâncoveanu. Of particular interest it is the carving in smoked oak of the iconostasis, the bishop's chair, the pulpit, the iconostasis, the entrance doors and the choir loft, also executed in 1884. In the courtyard of Banu Church there is the funerary monument of Costache Canella Ciorogârleanu, (1820-1886), publicist, editor, linguist, the first lay journalist from Buzău, author of the first Romanian dictionary of synonyms, graduate and director of the National School of Buzău, founder of the publication "Independența română" (1870-1886). At his death he left the city a library of 300 volumes. Banu Church is included in the list of Historical Monuments (BZ-II-m-A-02319).

L’ÉGLISE "L’ANNONTIATION" - BANU L'église de "Buna Vestire" [L’Annontiation] - Banu est la plus ancienne église fortifiée du département de Buzău, datant du 16e siècle. Elle a été construite comme l'église d'un monastère de moines, en 1571, puis "rénovée de fond en comble" par Andronic Cantacuzino, le grand banquier de Craiovie du divan de Michel le Brave, en 1593. Au cours des années suivantes, Andronic a fait don de plusieurs domaines à sa fondation. Plus tard, le gouverneur Ianache Catargiu et Dionisia Călugărița (dans d'autres documents Dionisia băneasa, probablement son épouse) ont donné au monastère des domaines à Rușețu et Vernești. Le 3 juin 1594, Michel le Brave donne au monastère neuf roues de moulin sur l'eau de Buzau, anciens moulins royaux, et trois autres roues de moulin sur les domaines de la ville. L'église a commencé à être rénovée sous le règne de Constantin Brâncoveanu et achevée en 1722, par Andreiana (Adriana), née Fălcoianu, après la mort de son mari, l’haut dignitaire Șerban Cantacuzino. Après le tremblement de terre de 1802, elle a été rénovée à nouveau en 1805, sous les soins de l'abbé Iosif. Le monastère de Banu a été supprimé, mais après la sécularisation des biens du monastère sous le règne d'Alexandru Ioan Cuza, son église a continué à fonctionner comme une église laïque. En 1884, un certain nombre de bâtiments adjacents à l'église ont été démolis, y compris le clocher, et l'intérieur, le vieux poteau de mur a été remplacé par un en bois sculpté, il a été repeint (le peintre Gheorghe Tattarescu y a participé), le toit a été remplacé par des tuiles vernissées polychromes apportées de Vienne. L'architecture de l'église Banu se distingue des autres églises de la ville par la proportion et l'harmonie des lignes extérieures, qui ont une influence brancovénienne prononcée. La sculpture en chêne fumé du poteau, du bijou de l'archiprêtre, de la chaire, de l'iconostase, des portes d'entrée et de la treillage, également exécutée en 1884, est particulièrement intéressante. Dans la cour de l'Eglise Banu se trouve le monument funéraire de Costache Canella Ciorogârleanu, (1820-1886), publiciste, éditeur, linguiste, premier journaliste laïc de Buzau, auteur du premier dictionnaire roumain de synonymes, diplômé et directeur de l'École Nationale de Buzau, fondateur de la publication "Independența română" (1870-1886). À sa mort, il a laissé à la ville une bibliothèque de 300 volumes. L'Eglise de Banu est inscrite sur la Liste des Monuments Historiques (BZ-II-m-A-02319).