Gara „Drăgaica” a Căilor Ferate Române

GARA „DRĂGAICA” A CĂILOR FERATE ROMÂNE În 1907 Banca Marmorosch Blank Societate Anonimă a contractat de la Ministerul Lucrărilor Publice construirea liniei ferate Buzău – Nehoiaşu. A fost dată spre execuţie antreprizei Weiss-Vasilescu, care a finalizat lucrarea în 1909, aceasta fiind dată în folosinţă în ziua de 9 august a acelui an. În scopul administrării şi exploatării ei, s-a înfiinţat Societatea Română a Căii Ferate Buzău–Nehoiaşu, o societate pe acţiuni ai cărui acţionari erau mai mulţi oameni de afaceri români. Cu o lungime de 72 km, calea ferată a fost folosită pentru transportul de mărfuri, în special pentru transportul de cherestea de la Nehoiu, dar şi pentru transportul călătorilor. Punctul terminus al acestei linii în Buzău a fost mai întâi Gara Drăgaica, inaugurată în 1909, aflată la 1 km vest de gara principală a oraşului. Ulterior linia a fost prelungită până în gara Buzău, iar în 1942 s-a construit un peron special pentru această linie, astăzi linia 20 a Gării Buzău, folosit în continuare exclusiv pentru plecări şi sosiri ale trenurilor de călători spre Nehoiaşu. După Războiul de Întregire Naţionnală (1919) s-a pus în discuţie posibilitatea extinderii acestei linii şi conectarea ei cu linia Braşov – Întorsura Buzăului. Aceasta ar fi însemnat crearea unei noi căi ferate transcarpatice, ca o alternativă pentru cea de pe Valea Prahovei, care ar fi vitalizat activitatea economică a zonei, în special prin scurtarea legăturii cu porturile dunărene Brăila şi Galaţi. Proiectul, deşi a fost demarat, prin realizarea căii ferate Braşov – Întorsura Buzăului şi construirea tunelului de la Teliu, cel mai lung tunel feroviar din România (4379 metri), nu a fost finalizat. Cei 40 de kilometri care ar fi trebuit să lege Întorsura Buzăului de Nehoiaşu nu au fost continuaţi. După Al Doilea Război Mondial, societatea feroviară a fost naţionalizată, iar linia ferată Buzău – Nehoiaşu a rămas una simplă, nu a fost dublată sau electrificată, pe ea continuând să circule în special trenuri de călători, ca principală cale de legătură pentru locuitorii de pe valea Buzăului. Deşi nu mai opresc trenurile în Gara Drăgaica, ea continuă să rămână un martor tăcut al istoriei.

„DRĂGAICA” TRAIN STATION OF ROMANIAN RAILWAYS In 1907 Marmorosch Blank Societate Anonimă Bank contracted from the Ministry of Public Works the construction of Buzău-Nehoiașu railway line. It was given for execution to the Weiss-Vasilescu enterprise, which completed the work in 1909, and it was put into use on 9th August of that year. For the purpose of its administration and exploitation, the Romanian Company of Buzău–Nehoiaşu Railway was established, a joint-stock company whose shareholders were several Romanian businessmen. With a length of 72 km, the railway was used for the transport of goods, especially for the transport of timber from Nehoiu, but also for the transport of passengers. The terminus point of this line in Buzău was first Drăgaica Train Station, inaugurated in 1909, located 1 km west of the city’s main station. Later the line was extended to Buzău train station, and in 1942 a special platform was built for this line, today line 20 of Buzău Train Station, still used exclusively for departures and arrivals of passenger trains to Nehoiaşu. After the War of National Reunification (1919) the possibility of extending this line and connecting it with Braşov-Intorsura Buzăului line was discussed. This would have meant the creation of a new Transcarpathian railway, as an alternative to the one on Prahova Valley, which would have vitalized the economic activity of the area, especially by shortening the connection with the Danube ports of Brăila and Galaţi. The project, although it was started, with the construction of Braşov-Întorsura Buzăului railway and the construction of Teliu tunnel, the longest railway tunnel in Romania (4379 meters), was not completed. The 40 kilometres that should have connected Intorsura Buzăului with Nehoiașu were not continued. After the Second World War, the railway company was nationalized, and Buzău-Nehoiaşu railway line remained a simple one, it was not doubled or electrified, and passenger trains continued to run on it, as the main connecting route for the inhabitants of Buzau valley. Although trains no longer stop in Drăgaica Train Station, it continues to remain a silent witness of history.

GARE "DRĂGAICA" DES CHEMINS DE FER ROUMAINS En 1907, Banca Marmorosch Blank Societate Anonimă a contracté avec le ministère des Travaux Publics la construction de la ligne de chemin de fer Buzău-Nehoiașu. Il a été confié pour exécution à l'entreprise Weiss-Vasilescu, qui a achevé les travaux en 1909, et elle a été mis en service le 9 août de la même année. Aux fins de son administration et de son exploitation, la Société Roumaine du Chemin de Fer Buzău – Nehoiaşu a été créée, une société par actions dont les actionnaires étaient plusieurs hommes d'affaires roumains. D'une longueur de 72 km, le chemin de fer était utilisé pour le transport de marchandises, notamment pour le transport du bois depuis Nehoiu, mais aussi pour le transport de passagers. Le terminus de cette ligne à Buzău fut d'abord la Gare de Drăgaica, inaugurée en 1909, située à 1 km à l'ouest de la gare principale de la ville. Plus tard, la ligne a été prolongée jusqu'à la Gare de Buzău, et en 1942 un quai spécial a été construit pour cette ligne, aujourd'hui la ligne 20 de la Gare de Buzău, toujours utilisée exclusivement pour les départs et les arrivées des trains de voyageurs vers Nehoiașu. Après la Guerre de Réunification Nationale (1919), on a envisagé la possibilité de prolonger cette ligne et de la relier à la ligne Braşov-Întorsura Buzăului. Cela aurait signifié la création d'un nouveau chemin de fer transcarpathique, comme alternative à celui de la Vallée de Prahova, qui aurait dynamisé l'activité économique de la région, notamment en raccourcissant la liaison avec les ports danubiens de Brăila et Galaţi. Le projet, bien qu'il ait été lancé, avec la construction du chemin de fer Braşov-Întorsura Buzăului et la construction du tunnel Teliu, le plus long tunnel ferroviaire de Roumanie (4379 mètres), n'a pas été achevé. Les 40 kilomètres qui auraient dû relier Întorsura Buzăului à Nehoiașu n'ont pas été poursuivis. Après la Seconde Guerre Mondiale, la société ferroviaire a été nationalisée et la ligne ferroviaire Buzău-Nehoiaşu est restée simple, elle n'a pas été doublée ni électrifiée, et les trains de voyageurs ont continué à y circuler, en tant que principale voie de liaison pour les habitants de vallée Buzau. Bien que les trains ne s'arrêtent plus à la gare de Drăgaica, elle reste un témoin silencieux de l'histoire.