Casa Ion Luca Caragiale

CASA ION LUCA CARAGIALE Pentru a asigura un venit sigur familiei sale, Ion Luca Caragiale a hotărât din 1893 să investească în localuri de alimentaţie publică, astfel că, în vârstă de 41 de ani, a concesionat la Buzău, între noiembrie 1894 – noiembrie 1895, restaurantul gării din oraş, în asociaţie cu Teodor Duţescu-Duţu, cumnatul său. I. L. Caragiale a locuit în această casă, împreună cu soţia, copiii, soacra şi o nepoată din partea soţiei, în trei camere şi o bucătărie. Administrator al restaurantului luat în antrepriză în gara Buzău era tânărul Ştefan St. Stănescu, tatăl Suzanei Gâdea, diriguitoare a culturii socialiste în ultimii ani ai epocii comuniste. De casieria restaurantului se ocupa o nepoată a dramaturgului, iar ca bucătar angajase un maestru al breslei, Iani Balcaz Ibrişimgiopol, fost bucătar al sultanului pe lângă marele harem din Constantinopol. Deşi nu se putea plânge de aprovizionare şi nici de dever – gara oraşului era, la vremea respectivă şi mult timp după aceea, un punct destul de frecventat – Caragiale a renunţat, după un an de zile, la afacerea cu restaurantul din gara Buzău. O afacere din care a ieşit în pierdere, de vreme ce, la 20 octombrie 1895, a fost nevoit să scoată la licitaţie în grădina publică a oraşului un pian, o bibliotecă şi un şifonier, pentru a-şi plăti datoria de 500 de lei către creditorul I. Goldfeld. Edificatoare pentru insuccesul afacerii scriitorului, este mărturia lui Paul Heinrich, un adolescent de cincisprezece ani, fiu proprietarului unde locuia: „la restaurantul din gară se ducea mai rar, mai mult pentru a se întâlni cu prieteni sau cunoscuţi. Era bun la suflet, vesel şi foarte apropiat de copiii din cartierul gării, fiind văzut deseori înconjurat de ei, povestindu-le sau făcându-le jucării”. Casa a rezistat vremurilor şi datorită faptului că zona Gării nu a fost atinsă de demolare şi sistematizare, deşi pericolul se apropiase ameninţător spre sfârşitul anilor ’80, când a fost sistematizat Bulevardul Lenin (astăzi 1 Decembrie 1918). În ultimii ani ai epocii comuniste şi în primii din perioada post-decembristă, aici a funcţionat o cârciumioară de cartier, frecventată mai ales de ceferişti şi de călătorii grăbiţi, care încercau să-şi astâmpere foamea şi setea cu câţiva lei. Clădirea este înregistrată şi marcată ca monument istoric (BZ-IV-m-B-2509), iar pe perete este montată o placă de marmură care atestă că Ion Luca Caragiale (1852 – 1912), cel mai mare dramaturg român, a locuit cu familia în această casă, în perioada noiembrie 1894 – noiembrie 1895, când a avut în concesiune restaurantul din Gara Buzău. A lăsat urme adânci în istoria oraşului nostru, în care a fost extrem de apreciat şi respectat de către locuitorii care îl considerau ca fiind buzoian.

ION LUCA CARAGIALE HOUSE In order to ensure a secure income for his family, Ion Luca Caragiale decided in 1893 to invest in public catering establishments, so when he was 41 years old, he leased in Buzău, between November 1894 – November 1895, the restaurant of the town’s train station, in association with Teodor Duţescu-Duţu, his brother-in-law. I. L. Caragiale lived in this house, together with his wife, children, mother-in-law and a niece from his wife’s side, in three rooms and a kitchen. The young Ştefan St. Stănescu, father of Suzana Gâdea, leader of socialist culture in the last years of the communist era, was the manager of the restaurant contracted in Buzău train station. The restaurant’s cashier was handled by a niece of the playwright, and as a cook he had hired a master of the profession, Iani Balcaz Ibrişimgiopol, former cook of the sultan at the great harem in Constantinople. Although he could not complain about the supply or the turnover – the city’s train station was, at the time and for a long time after, a quite frequented point – Caragiale gave up, after a year, the business with the restaurant in Buzău train station. A business with which he was at loss, since, on 20th October 1895, he had to auction a piano, a library and a wardrobe in the city’s public garden, in order to pay his debt of 500 lei to creditor I. Goldfeld. The testimony of Paul Heinrich, a fifteen-year-old teenager, son of the owner where he lived, was clarifying for the failure of the writer’s business: „he went less often to the restaurant in the train station, mostly for meeting friends or acquaintances. He was kind-hearted, cheerful and very close to the children in the train station neighborhood, being often seen surrounded by them, telling them stories or making toys for them”. The house has withstood the times also due to the fact that the area of the Train Station was not touched by demolition and systematization, although the danger was menacingly getting close towards the end of the 80s, when Lenin Boulevard was systematized (today, 1 Decembrie 1918). In the last years of the communist era and the first years of the post-December period, a neighborhood tavern operated here, frequented mainly by railway men and travelers in a hurry, who tried to satisfy their hunger and thirst with a few lei. The building is registered and marked as a historical monument, and a marble plaque is placed on the wall with the text Ion Luca Caragiale (1852 – 1912), the greatest Romanian playwright, lived with his family in this house, between November 1894 and November 1895, when he had under concession the restaurant in Buzău Train Station. He left deep traces in the history of our city, where he was highly appreciated and respected by the residents who considered him to be from Buzău.

MAISON ION LUCA CARAGIALE Afin d’assurer un revenu sûr à sa famille, Ion Luca Caragiale décide en 1893 d’investir dans des établissements publics de restauration, alors à 41 ans, il concède à Buzău, entre novembre 1894 – novembre 1895, le restaurant de la gare de la ville, en association avec Teodor Duţescu-Duţu, son beau-frère. I. L. Caragiale a vécu dans cette maison, avec sa femme, ses enfants, sa belle-mère et une petite-fille de sa femme, dans trois chambres et une cuisine. L’administrateur du restaurant pris à l’entreprise à la gare de Buzău était le jeune Ştefan St. Stănescu, père de Suzana Gâdea, leader de la culture socialiste dans les dernières années de l’ère communiste. La caissière du restaurant était tenue par une nièce du dramaturge, et en tant que cuisinier, il avait embauché un maître de la guilde, Iani Balcaz Ibrişimgiopol, ancien cuisinier du sultan auprès du grand harem de Constantinople. Bien qu’il ne puisse pas se plaindre de l’approvisionnement ou volume des ventes – la gare de la ville était, à l’époque et pendant longtemps après, un point assez fréquenté – Caragiale a renoncé, au bout d’un an, à l’affaire avec le restaurant de la gare de Buzău. Une affaire dont il sort à perte, puisque, le 20 octobre 1895, il doit vendre aux enchères un piano, une bibliothèque et un placard dans le jardin public de la ville, afin de payer sa dette de 500 lei à créancier I. Goldfeld. Édifiant pour l’échec de l’entreprise d’écrivain, est le témoignage de Paul Heinrich, un adolescent de quinze ans, fils du propriétaire où il habitait : « il allait moins souvent au restaurant de la gare, plus pour retrouver des amis ou des connaissances. Il avait bon cœur, était jovial et très proche des enfants du quartier de la gare, se voyant souvent entouré d’eux, leur racontant des histoires ou leur fabriquant des jouets ». La maison a résisté aux temps également en raison du fait que la zone de la Gare n’a pas été touchée par la démolition et la systématisation, bien que le danger se soit approché de manière menaçante vers la fin des années ‘80, lorsque le boulevard Lénine (aujourd’hui, 1 Decembrie 1918) a été systématisé. Dans les dernières années de l’ère communiste et les premières de la période post-décembre, une taverne de quartier fonctionnait ici qui était fréquentée principalement par des cheminots et des voyageurs pressés, qui tentaient d’étancher leur faim et leur soif avec quelques lei. Le bâtiment est inscrit et marqué comme monument historique, et une plaque de marbre est montée sur le mur avec le texte Ion Luca Caragiale (1852 – 1912), le plus grand dramaturge roumain, a vécu avec sa famille dans cette maison, entre novembre 1894 et novembre 1895, lorsqu’il a eu en concession le restaurant de la Gare de Buzău. Il a laissé des traces profondes dans l’histoire de notre ville, dans laquelle il a été très apprécié et respecté par les habitants qui le considéraient comme originaire de Buzău.